Un expert de la Odesa despre conflictul transnistrean și scenariile rusești pentru Ucraina

Transnistria ca amenințare directă și indirectă pentru Ucraina, dar și ca un scenariu posibil de soluționare care ar putea fi impus Kievului în cazul Donbasului și Crimeii – așa vede contextul regional expertul ucrainean Artiom Filipenko, directorul Agenției informaționale „Kontext” din Odesa. Acesta a participat la Chişinău la o conferință dedicată principalelor amenințări de securitate comune pentru Republica Moldova și Ucraina, organizată de IDIS Viitorul.

Europa Liberă: Ați vorbit, în cadrul conferinței de la Chişinău că Transnistria prezintă amenințări hibride și pentru Ucraina. Ce fel de amenințări vedeți?

Artiom Filipenko: „Aici sunt câteva momente cheie. Eu aș împărți amenințările în două tipuri – directe și indirecte. Amenințările directe țin de prezența contingentului militar rus pe teritoriul Transnistriei. Iar potrivit noii doctrine militare a Ucrainei, prezența contingentului militar pe teritoriul Transnistriei, situație care poate destabiliza situația în regiunile din sud, este recunoscută la noi drept una dintre amenințările militare de actualitate.

În afară de contingentul militar rus mai sunt și așa-numitele forțe armate ale republicii nerecunoscute transnistrene. Mai este și activitatea de spionaj pe care o desfășoară Federaţia Rusă împotriva Ucrainei, dar și depozitele de muniții care se află în Colbasna. Acestea sunt periculoase nu doar din punctul de vedere al pericolului militar, dar și din perspectiva unei explozii accidentale. În caz de explozie, vor avea de suferit nu doar satele transnistrene, dar și localitățile din Ucraina.

Dacă e să vorbim despre amenințările indirecte, putem aminti faptul că, având în vedere prezența contingentului militar rus, chiar dacă nu foarte numeros în Transnistria, Ucraina este nevoită să țină forțe militare suplimentare pe segmentul transnistrean al frontierei și, în general, în regiunea Odesa, forțe care ar fi fost mai utile, de exemplu, în Donbas sau la hotarul cu Crimeea.

mai mult la : www.europalibera.org

Dacă cineva mai dorea să aibă o dovadă în plus că Partidul Platforma DA nu-i nici românesc, nici proeuropean, fiind doar anti-Plahotniuc – acum o are. N-a trecut nicio zi de la victoria sa în alegeri, că Andrei Năstase și-a amintit public de dușmanul său de moarte. Dar de data asta numai ca pretext pentru a ataca furios România.

Ca la comandă

Liderul PPDA s-a luat de Guvernul de la București, înfierându-l pentru asistența economică oferită Republicii Moldova. În opinia sa, sprijinul românesc n-a făcut altceva decât să dea apă la moară lui Plahotniuc.

N-a trebuit să așteptăm mult ca să ne convingem că acest atac n-a fost nici întâmplător, nici impulsiv, nici izolat. Ca la comandă, au ieșit la rampă câțiva cunoscuți propagandiști și lobby-iști ai partidei Țopilor.

Armand Goșu și fostul deputat comunist, pro-rus, Iurie Muntean

Armand Goșu, un notoriu antiunionist disperat, care acum trei ani mințea cu nerușinare că unirea Basarabiei ar aduce în România mai mult de un milion de ruși, a lovit vehement, pe o rețea socială, instituțiile statului român. Potrivit lui, toate acestea, de la MAI și administrația prezidențială la SRI și SIE, ar fi „jucat pe mâna lui Plahotniuc”.

Ce-i drept, speriat, pesemne, de propriile scorniri aiuritoare, a șters grabnic propria postare. Prea târziu însă. Afirmațiile sale deșucheate fuseseră deja difuzate de Jurnal.md, nimeni altul decât organul de presă al Partidei Țopilor. De bună seamă, ce scrii cu penița (chiar și cu cea electronică) nu tai că bărdița.

Lui Armand Goșu îi ține isonul un alt personaj controversat care acum un deceniu a scandalizat întreaga suflare românească din Basarabia. Este vorba de Pavel Lucescu, consultantul electoral al lui Andrei Năstase. Acum zece ani, acesta a fost strategul unui grup rău famat de la Iași numit Partidul Moldovenilor care a cochetat cu moldoveniștii comunistului Voronin. Formațiunea cu pricina a dispărut, nu însă și cauza ei. Prin 2012, nucleul dur al acesteia i-a manevrat din spate pe răzvrătiții din Pungești în lupta cu gazele de șist. Protestul împotriva companiei Chevron a fost o acțiune antiamericană și antiromânească instigată și finanțată din umbră de SVR, serviciul de spionaj extern al Rusiei.

Dar să revenim la oile noastre. Acest Pavel Lucescu a recidivat într-un recent interviu pentru Newsweek România. După ce a acuzat serviciile secrete ale României și pe președintele Iohannis că l-ar apără pe Plahotniuc, el a negat caracterul geopolitic al votului din Chișinău, susținând cum că în Republica Moldova s-ar bate nu prorușii cu proeuropenii, ci adepții oligarhiei cu adversarii ei.

Aceste afirmații sunt în egală măsură și mincinoase, și jignitoare pentru majoritatea românească a electoratului care, în lipsa unor candidați unioniști și pro-occidentali credibili și refuzând să participe la o reglare de conturi între actualii și foștii oligarhi, a boicotat în mare parte primul tur de scrutin. Alegătorii s-au mobilizat însă, ca întotdeauna, în turul de balotaj pentru a nu permite socialiștilor să pună stăpânire pe capitală. În Chișinău votul a fost și rămâne geopolitic atâta timp cât grupările stângiste se dau de ceasul morții să readucă Republica Moldova pe orbita Kremlinului.

Au trecut și alegerile pentru Primăria Chișinău. Cu bine. Capitala Republicii Moldova nu a căzut în brațele socialiștilor pro-ruși ai președintelui Igor Dodon, ci au rămas la opoziția pro-europeană din stradă. Andrei Năstase, candidatul PPDD-PAS-PLDM, susținut de către toți candidații pro-români și unioniști din cursă, în turul I, a câștigat cu bine alegerile anticipate pentru Primăria Chișinău pentru următorul an, până la alegerile locale la termen.

Practic, scena politică s-a reechilibrat: și PDM și cei din jurul său și Vladimir Plahotniuc, autoasumați pro-europeni, au propriile resurse, și PCRM și Igor Dodon își are un representant vizibil, iar alegerea lui Ceban nu mai produce turbulențe interne în partid, și mai ales opoziția pro-europeană din stradă are acces la o funcție de vizibilitate și cu resurse, cu posibilitatea unei trambuline pentru alegerile generale din 2 decembrie anul acesta. Un echilibru bun, care mai trebuie dublat de câteva gesturi importante ale autorităților actuale pentru a credibiliza pe deplin rezultatele electorale din toamnă.

Iulian CHIFU ” Subliniez în continuare că, personal, nu am încredere deloc în Andrei Năstase, ca persoană și om politic. E o opțiune de care nu mă dezic. Și e o alegere liberă, nu una dirijată, cum încearcă el să sugereze. Îi urez să-mi demonstreze că m-am înșelat în ceea ce-l privește, și să nu ajung vreodată să scriu un editorial – V-am zis eu? În afară de acest pas, procesul pe care i l-am intentat pentru că a vorbit prostii merge înainte. Poate ar fi bine să mai alunge din consultanții aplaudaci și să angajeze unii mai critici. Ajută! „

Lecții învățate pentru Guvernanți. Nevoia schimbărilor urgente pentru credibilitatea și legitimitatea alegerilor viitoare

Este vorba în primul rând despre accesul la resurse și posibilitatea trimiterii de sume de susținere de către cetățenii din diaspora europeană, din țările care respectă regulile spălării banilor și a comunicării și verificării sursei finanțelor transmise către partide. Dezlegarea nebuniei actuale, care restrânge în mod substanțial posibilitatea de mișcare a partidelor de opoziție în domeniul financiar, este o problemă majoră ce afectează alegerile și corectitudinea lor, mai ales prin tratamentul diferit al altor partide. A plătit doar Partidul Shor, nu și Igor Dodon și PSRM. Nu mai vorbim despre folosirea abuzivă, evidentă, a resurselor administrative de către actuala putere.

[fragment]… dar paote cel mai important test îi revine Maiei Sandu. Lider al coaliției pro-europene, ea trebuie să găsească cea mai potrivită formulă tehnică și juridică pentru candidatura în comun la alegerile generale. Mai mult, dacă situația rămâne cea curentă, trebuie să găsească formula ca, măcar pentru circumscripțiile uninominale, cele 51, să găsească formule de asociere și susținere mutuală – dacă nu se coaliție, deodată – cu toate partidele pro-europene, pro-românești și unioniste. În caz contrar se pierd voturi, iar la sistemul uninominal într-un tur scade dramatic șansele de a câștiga mandate uninominale…

…Am scăpat de Ceban și PSRM, partidul megafon al lui Putin în Republica Moldova. Foarte bine, desigur, că ne-am descotorosit de el măcar în capitală. Chișinăul a demonstrat că niciodată nu va permite să învingă partida filorusă.

Dar cu ce ne-am ales? Am votat, în disperare de cauză, pentru că n-aveam încotro, o etichetă proeuropeană pentru un produs politic îndoielnic.

Nu mai vorbesc de originile obscure ale Platformei DA care nu-i decât o aripă politică a businessului lui Victor și Viorel Țopa. Pe această temă s-a scris mult, argumentat și cu lux de amănunte.

Țin să amintesc doar de geneza acestei formațiuni, consemnată în actele juridice. PPDA-ul lui Andrei Năstase s-a născut pe osatura Partidului Forța Poporului, creat de un ofițer GRU, chiar Nicolae Chirtoacă recunoscând lejer acest fapt.

Cercul vicios al imposturii la noi nu se rupe nicidecum. Ne rămâne doar să mai constatăm o dată: revoluţiile sunt declanşate de romantici, continuate de naivi, iar de ele profită lichelele…

O apă și un pământ

Toate partidele sunt împânzite sau de foști nomenclaturiști, sau de profitorii regimurilor instalate de ștabi sovietici de altădată. Chiar dacă treptat apar oameni și formațiuni noi, asta nu schimbă situația semnificativ. Clanurile vechi se reproduc la putere prin progeniturile lor de sânge sau de idei.

Oricum s-ar nume partidele, indiferent ce etichetă ideologică poartă pe piept, toate până la urmă sunt o apă și un pământ. Este adevărat că cei care se declară proeuropeni, de ochii lumii, trebuie să-și respecte culorile politice cu care apar în fața alegătorilor. Dar tot atât de adevărat este faptul că ei nu încetează să joace la două capete. Să se uite cu un ochi la slănină și altul la făină. Să se pună bine pe lângă Bruxelles și să flirteze totodată cu Moscova.

Tocmai de aceea, deși s-au înregistrat progrese și pe plan economic, și pe cel social, reformele sunt niște paliative. Niște jumătăți de măsură. Se face un pas înainte și doi înapoi.

Pe de o parte, fostele guvernări au obținut pentru Republica Moldova statut de membru asociat al UE. Pe de alta însă, au respins Pachetul III energetic european, perpetuând astfel dependența noastră de gazul și petrolul Rusiei. Și exemplele pot continua cu nemiluita.

Parcă am fi blestemați. Orice tentativă de renovare a instituțiilor și clasei politice este pervertită și întoarsă pe dos. Orice efort pare zădarnic. Orice inițiativă se dovedește a fi sterilă.

Prostia încremenită în proiect

Republica Moldova, parafrazându-l pe Immanuel Kant, pare a fi prostia încremenită în proiect. Scleroza societății noastre este totală. Ne zbatem mult, dar tot efortul nu-i decât muncă sisifică.

Suntem încă o republică ex-sovietică antrenată într-o tranziție fără de sfârșit și fără sens. Creăm impresia că trăim un ex-destin cu politicieni în mare parte de o altă generație decât cea sovietică, dar cu aceleași apucături vechi: nepotism, paternalism, corupție, cleptomanie etc.

Ne bălăcim într-o dimensiune a foștilor. Și nu contează că pe scena politică mișună figuri noi. Vedem fețe tinere. Degeaba însă. Foști nu ne naștem, foști devenim….

După victoria candidatului PPDA la funcţia de primar, Andrei Năstase, din 20 mai, care i-a permis să acceadă în turul doi, a devenit clar că guvernarea deţinută de Partidul Democrat împreună cu Partidul Socialiştilor poate fi schimbată la alegerile parlamentare. De această părere este istoricul Octavian Ţîcu, exprimată în cadrul emisiunii „Important” de la postul de televiziune TVC21, transmite IPN.

„Senzaţia mea generală este că puterea va fi schimbată în toamnă pentru că ea nu poate să nu fie schimbată. Tot ceea ce se întâmplă în context regional, extern, parteneri, în interior la societatea noastră, ne arată că această capotare în cazul Chişinăului va duce la căderea puterii pentru că altfel va fi un colaps”, este de părere istoricul.