Pe ținuturi, localități și nume de proprietari impozabili, ca. 90 mii de nume: Agenția Națională a Arhivelor oferă publicului larg accesul la datele a două recensăminte din Țara Moldovei, primul efectuat în anii 1772-1773, iar al doilea, în 1774. Recensământul a fost comandat de mareșalul rus P. A. Rumeanțev și efectuat de dregători din Divanul Moldovei. Scopul acestuia a fost de a stabili numărul populației impozabile în contextul războiului cu Imperiul Otoman. De aceea, acestea nu conțin date despre boierii mari și cei mici sau despre călugări, de exemplu, dat fiind că păturile sociale respective nu erau supuse birului sau altor prestații.
Datele privind locuitorii Țării Moldovei nu sunt complete, dar ne oferă totuși posibilitatea să înțelegem gradul de densitate a populației pe regiuni, structura socială pe localități, și uneori componența etnică și, poate cel mai important, prezintă lista nominală a locuitorilor impozabili din epocă. Astfel, conform celor două recensăminte, putem stabili că zona cea mai dens populată în epocă era cea cuprinsă între Siret și Carpați (16 persoane pe km²), urmată de cea dintre Siret și Prut (10 persoane pe km²), cea mai puțin dens populată fiind regiunea dintre Nistru și Prut, Basarabia de după ocuparea rusească din 1812.
Mai exact, în 1772-1773, în listele recensământului au fost incluse 2229 de localități (probabil o cifră aproape de numărul total al așezărilor), dar a cuprins doar 1772 de sate, târguri, târgușoare și orașe (67 %). Din totalul de 1772 de localități, 593 erau răzeșești sau deținute de boieri mici. Sunt indicați proprietarii, pe nume, dar fără a se indica suprafața deținută de fiecare. Cele două recensăminte ne oferă numele a aproximativ 90 de mii de locuitori de la sfârșitul secolului al XVIII-lea din Țara Moldovei, de la Carpați până la Nistru și de la hotarul cu Polonia în Nord până la Marea Neagră și Dunăre în sud. Recensământul din 1772-3 este mai complet, conținând date despre așezări din 24 de ținuturi, în timp ce recensământul din 1774, conceput a fi mai cuprinzător și care să elimine lacunele celui precedent, a fost însă mai limitat, cuprinzând date doar din 16 ținuturi.
Cele două recensăminte au fost publicate în 1975 la editura Știința din Chișinău, sub egida Institutului de Istorie al Academiei de Științe din RSS Moldovenească, în volumul al VII-lea, în două părți, a colecției de documente intitulată Moldova în epoca feudală, ambele îngrijite de Pavel Dimitriev. Sursa ambelor recensăminte este Arhiva Centrală a Actelor Vechi de la Moscova (RGADA). Primul recensământ s-a păstrat doar în versiunea rusă, în timp cel al doilea s-a păstrat în original, în română cu litere chirilice.
Ambele volume conținând ambele recensăminte pot fi accesate integral, în versiune PDF cu sistem de căutare prin cuvinte-cheie, la linkurile din primele patru comentarii. Mulțumim domnului Profesor Demir Dragnev, membru corespondent la AȘM, pentru expertiza acordată referitor la modul în care au fost publicate cele două volume. NOTĂ: apartenența etnică a locuitorilor Moldovei în perioada respectivă este menționată potrivit uzanțelor lingvistice ale timpului și care, atunci, nu aveau o conotație depreciativă.
